| Parti du discours | substantif |
|---|---|
| Césure | ko·leg·o |
| Singulier | Pluriel | |
|---|---|---|
| Nominatif | kolego | kolegoj |
| Accusatif | kolegon | kolegojn |
| afrikaans | kollega |
|---|---|
| allemand | Amtsbruder; Amtsgenosse; Genosse; Kollege |
| anglais | colleague; counterpart |
| catalan | col·lega |
| danois | kollega |
| espagnol | colega |
| féringien | starvsbróðir; lagsbróðir |
| français | collègue |
| frison occidental | amtgenoat; kollega |
| frison saterland | Amtsbruur; Genosse; Kollege |
| italien | collegio; collega |
| latin | collega |
| néerlandais | ambtgenoot; collega |
| papiamento | kolega |
| roumain | coleg |
| suédois | kollega |
| tchèque | kolega |
| turc | meslekdaş |