Parti du discours | verbe |
---|---|
Prononciation | /pɵŋkˈterə(n)/ |
Césure | punc·te·ren |
Indicatif | |
---|---|
Présent | Passé |
(ik) puncteer | (ik) puncteerde |
(jij) puncteert | (jij) puncteerde |
(hij) puncteert | (hij) puncteerde |
(wij) puncteren | (wij) puncteerden |
(jullie) puncteren | (jullie) puncteerden |
(gij) puncteert | (gij) puncteerdet |
(zij) puncteren | (zij) puncteerden |
Subjonctif | |
Présent | Passé |
(dat ik) punctere | (dat ik) puncteerde |
(dat jij) punctere | (dat jij) puncteerde |
(dat hij) punctere | (dat hij) puncteerde |
(dat wij) puncteren | (dat wij) puncteerden |
(dat jullie) puncteren | (dat jullie) puncteerden |
(dat gij) puncteret | (dat gij) puncteerdet |
(dat zij) puncteren | (dat zij) puncteerden |
Impératif | |
Singulier/Pluriel | Pluriel |
puncteer | puncteert |
Participes | |
Participe présent | Participe passé |
puncterend, puncterende | (hebben) gepuncteerd |
anglais | puncture; prick |
---|---|
espagnol | puncionar |
espéranto | punkcii |