Parti du discours | verbe |
---|---|
Prononciation | /ˈplaɣə(n)/ |
Césure | pla·gen |
Indicatif | |
---|---|
Présent | Passé |
(ik) plaag | (ik) plaagde |
(jij) plaagt | (jij) plaagde |
(hij) plaagt | (hij) plaagde |
(wij) plagen | (wij) plaagden |
(jullie) plagen | (jullie) plaagden |
(gij) plaagt | (gij) plaagdet |
(zij) plagen | (zij) plaagden |
Subjonctif | |
Présent | Passé |
(dat ik) plage | (dat ik) plaagde |
(dat jij) plage | (dat jij) plaagde |
(dat hij) plage | (dat hij) plaagde |
(dat wij) plagen | (dat wij) plaagden |
(dat jullie) plagen | (dat jullie) plaagden |
(dat gij) plaget | (dat gij) plaagdet |
(dat zij) plagen | (dat zij) plaagden |
Impératif | |
Singulier/Pluriel | Pluriel |
plaag | plaagt |
Participes | |
Participe présent | Participe passé |
plagend, plagende | (hebben) geplaagd |
espéranto | moki ŝerce |
---|